Desene creion

Dacă tot m-am apucat să-mi afişez „creaţiile”, mi-am amintit şi de desenele făcute astă vară, aşa că le postez. Dacă se supără vreo mămică, nu trebuie decât să-mi spună şi scot poza.

Avion

La jucăria asta se vede sigur mâna de bărbat. Este făcut de Iuli, cu participarea activă şi guralivă a lui Sergiu. A avut două tentative de zbor, dar o dată i s-a rupt coada, o dată a bătut vântul prea tare. Acum aşteptăm primăvara sau un avion mai solid.

Cu ce am adunat din parc şi din curtea bunicilor ...

Denumire - Elicopter
Materiale - nucă, scobitori, capace ghindă, riglă lemn balsa
Participare - Sergiu - lacuit, rupt şi înfipt scobitori şi mami - taiat, gaurit şi lipit












Denumire - baiat cu zmeu
Materiale - nucă, ghindă, frunză, beţişoare,
Participare - Sergiu şi mami, cu aceleaşi activităţi de la elicopter

Denumire - Glob lebădă

Materiale - con brad, fulgi

Participare - mami - găurit şi lipit, Sergiu - smuls fulgi din pernă

Denumire - Tărtăcuţă

Materiale - tărtăcuţă, sfoară, hârtie

Participare - Sergiu şi mami

Cum m-am apucat de tricotat

Dacă mi-a ieşit treaba cu croşeta, trebuia neapărat să încerc şi andrelele. Mai ales că vocabularul meu în domeniu - datat de pe vremea orelor de lucru manual - cuprindea mai mult de un cuvânt. Am avut surpriza că nu mai ştiam să pun ochiurile pe andrele, dar, bazându-mă şi pe croşetă (doar aveam vechime acum) am inventat o metodă, aş spune chiar bună.

Prima realizare a fost un cadou pentru finuţa noastră:

apoi am facut şi pentru Iulia un fes

Cum m-am apucat de croşetat

M-a mâncat undeva, adică în vârful degetelor, să-mi cumpăr o aţă şi o croşetă. Nu ştiu de ce, că în afară de lănţişoare - parcă aşa se numesc - nu ştiam să fac nimic. Şi dacă mă dotasem, doar nu puteam să las o aşa investitie nefolosită, deci a trebuit să învăţ să fac ceva. Ca Trasnea, m-am apucat să fac floricele, cu gândul că le puteam găsi o întrebuinţare. Buuun, am reuşit floarea, dar îmi trebuia un accesoriu pentru ea. M-am apucat sa fac o caciuliţă la care să se potrivească. Şi a ieşit asta:

În timpul procesului de creaţie a apărut altă problemă. Vede Sergiu, întreabă ce fac, îi răspund, şi normal că, dacă îi fac Iuliei ceva, trebuie să îi fac şi lui. L-am convins, credeam eu, că din croşetă se fac mai mult lucruri pentru fetiţe, că ies cu înflorituri şi floricele şi nu sunt potrivite pentru băieţi. Până aici mi-a fost, pentru că au urmat o serie de jocuri demonstrative, care „sunt numai pentru băieţi, fetele nu au voie”, aşa că a trebuit să o dreg cumva. I-am spus că pot încerca să fac uuuuuuuunnnnnnnnnn ........ ursuleţ (nu că aş fi avut măcar cea mai vagă idee cum aş putea să-l fac, dar asta mi-a ieşit pe gură încercând să-mi împac copchilul). S-a declarat mulţumit, şi nu m-a lăsat până nu m-am apucat de Năsturel. Dacă avea şi nume, puteam să mă mai opun?

Trebuie să recunosc că a fost o co-producţie, m-a ajutat şi el să scot umplutură dintr-o pernă, mi-a dat indicaţii preţioase despre lungimea labuţelor şi a cozii, şi în plus l-a iubit încă de când nu avea decât burtă, fără cap, mâini sau picoare. Iar acum este al doilea urs, după Şepcuţă, care are onoarea de a merge cu el la grădiniţă. Ce bucurie mai mare puteam avea?